Se întîmplă la mânăstirea BÂRSANA ! La milenarul salut LĂUDAM PĂ ISUS, măicuța de la tejghea...BUNĂ ZIUA

Plin de evlavie și cu mândria de ale arăta musafirilor mei din Germania și Ungaria valorile post revoluționare, unde era să-i duc ? La monastirea de la Bârsana , La Cimitirul vesel, la Memorialul din Sighet, La băile sărate de la Ocna Șugatag și firește peste DN 18 pasul Gutâi, rănit rău de tot pe alocuri și peste realizarea tot postrevoluționara nicidecum altul decât drumul județean Baia Sprie-Cavnic-Bârsana. Dar vai peste tot am dat de persoane nevinovate care în disperata de puțină cultură mi-au distrus orice urmă de mândrie de maramureșan.

Lume multă ca și în concediu dar nu atât de multă ca de obicei și mai ales înainte de pandemie(?) în parcarea imensă a cartierului mănăstiresc de la Bârsana. Plăcuțele de identificare a mașinilor veneau din Tulcea Constanța, Argeș, Vâlcea , Neamț din Mureș, Covasna și cele mai multe din Italia, Spania, Franța și deloc din Germania. Mirosul de plăcinte și mir pluteau în jur, iar pricesnele umpleau liniștea arhierească. lumea cumpăra, lumea plătea, au făcut și o baltă cu pod unde vizitatorii aruncau monede într-un ritual păgân, dar eficient. Nici un preot, nici o măicuță înafara de hotentoata deghizată în călugăriță cu evident accent moldovean de dincoace de Prut, care în loc să încurajeze salutul milenar LĂUDĂM PĂ ISUS m-a coborât în cea mai neagră epocă atee , răspunzându-mi cu acel BUNĂ ZIUA DIN MAI TOATE INSTITUȚIILE SOCIALISTE. Am Întrebat-o năucit pe prea tânăra măicuță(?) de ce nu răspunde religios cu LĂUDAT FIE/SIE ÎN VECI AMIN și mi-a răspuns obraznic de-a dreptul, că salutul meu este de sorginte catolică și că acolo sunt într-o instituție ortodoxă. Când i-am spus că strămoșii mei , voievozi Drăgoșești au donat locul pentru mănăstire, s-a fâstâcit puțin și a dat-o în părți cu învățătura habotnică complet deplasată de subiectul credinței. Firește că fără să ofere nimic în schimb pretindea taxa de vizitare de parcă acolo era în regim de muzeu cu valori inestimabile și unicate mondiale. Așezământul este o bijuterie bizară arhitectonică în lemn a domnului arhitect Cardoș Dorel care a impus o linie nouă clădirilor ancestral-religioase ale Maramureșului voievodal, unde cu cât era mai mică biserica cu atât era mai mare credința și minunea dumnezeiască. Am plecat vădit jignit și cu multă amărăciune în suflet simțind în aer acea credință cetnică ce a adus măcelul din Iugoslavia. Am plecat spre Săpânța unde mă aștepta o altă umilință din partea laicilor comersanți.