SĂ NU TE AUD, SĂ NU TE VĂD !

Nu e vina noastră dacă la o lansare de carte ANTISECURITATE, AUTORII NU L-AU PRIMIT ÎN PREZIDIU! LA A DOUA LANSARE ORGANIZATĂ DE EL, NU L-AU PRIMIT NICI ÎN SALĂ, STĂTEA LA INTRARE ÎNTR-UN HOL ȘI VINDEA CĂRȚI(?)

"Să nu te aud și să nu te mai văd!"
Așa sună respectul unui fost militar cu grad superior și pensie respectabil de nesimțită atunci când îl corectezi din patriotism spunând claar că este mai patriotic să vorbim despre BASARABIA decât despre republica CCCP AVORTATĂ de Iosif. I. Stalin după al doilea război mondial și numită impropriu MOLDOVA, acea zonă dintre Prut și Nistru devenită închisoare a românilor trăitori în ea, care azi se pare că va urma un alt destin sub proaspăta președinție a MAYEI.
La această adnotare, artileristul de altă dată, devenit grănicer pe frontiera lui Iosif Broz Titov și apoi colonel la pensie în retragere i-a sărit muștarul și pe un ton de caporal oltean a început să vocifereze ca un armăsar bătrân la scopire. Fără pic de luciditate și respect față de istorie, individul mai mult gras decât deștept și-a permis să pună cenzură pe fapte istorice elocvente și cu dovezi clare care ne dau DREPTUL de a revendica teritoriul și nația. Dacă după ce-și înfulecă pensia prin lugubre spelunci ucrainene, îndrăznește să nege existența BASARABIEI ca teritoriu românesc adus la dodoloață de către armatele regale ce au câștigat INDEPENDENȚA ȘI AU PREGĂTIT MAREA UNIRE DIN 1918, ATUNCI DE CE I-AM MAI DA lui MIȘU, PENSIA IMENSĂ ȘI ORICUM NEMERITATĂ. Desigur prenumele de Mișu îi revine din copilăria retardată când copiii încăpățânați mai primeau prenumele asinilor. Despre măgari nu pot , decât să-i fericesc deoarece Fiul Omului a ales acel mijloc de a intra victorios în joia Mare a Ierusalimului, decât pe o cămilă sau un pur sânge arăbesc. Deci colonelului în cauză îi aduc aminte despre primele lecții de jurnalism date autistului ce s-a declarat proprietar la deschiderea revistei(?) "boemaojete" Apoi accidentul parohului din Hovrila(?) și alte și mărunte luări de atitudine în respectuosul JURNAL DE VINERI, atunci când primea uneori replici " prietenești" de la Vlady de-l durea mai rău ca un picior bine plasat în scrot. Desigur apostrofa publică a josnicului fost cadru militar în Armata Română a fost exprimată în fața unor jurnaliști prestigioși și a celui mai mare editor din zonă. Deci nu se poate pune problema unei nefaste erori! Fiind convins că în Slatina a auzit doar lucruri minunate despre mine chiar de la cei mai apropiați, îi înțeleg invidia și mârlănia vorace care-i macină burdihanul. Zoaiele aruncate asupra cristalelor nu fac decât să crească strălucirea și imaginea acestora înainte de a deveni diamantele maramureșene.