CONSILIERII ALEȘI PENTRU A DECIDE SOARTA SIGHETULUI SUNT DE A DREPTUL TERORIȘTI

Am asistat azi la o ședință furtunoasă de consiliu unde numai interesele sighetenilor nu au fost votate. Proiecte menite să schimbe fața orașului în bine au fost distorsionate și dovedite absolut inutile numai și numai din obediență față de cei care au primit postul de premier și sarcina de a forma guvernul chiar dacă nu au avut prioritate în preferințele electoratului. Calvarul de a munci cu astfel de oameni(?)este mult peste înțelegerea și toleranța mea, a celui care s-a jertfit pentru înlăturarea comunismului fără a cere, sau a primi nimic în schimb, decât un carton prin care se recunoaște după 30 de ani de Revoluție curajul și eroismul de a lua taurul roșu de coarne și al trimite în tomberonul istoriei.

Nu pot să înțeleg mârlănia unui consilier trecut prin mai toate partidele pentru ași face imagine și capital electoral din poziția de GICĂ CONTRA!
Faptul că de un proiect de reabilitare a unicei săli de spectacole numită de comuniști STUDIO și de neocomuniști, Viorel Costin era atârnat bustul în bronz al fostului secretar de partid comunist pe cultura sigheteană a aprins dispute și controverse de neimaginat. Chiar dacă faimoasa și complexa instituție a muzeului a fost adusă la valoarea ei actuala de renumitul FRANCISC NISTOR, a cărui modest ucenic a fost ȚUȚU, uite așa, pentru că i se zicea și FERI baci, s-a propus să- i se facă ucenicului statuie și nu maestrului. De fapt încă nu s-a răcit bine cadavrul comunistului și deja se grăbesc avatari să-i imortalizeze chipul în bronz după ce muzeul în aer liber a primit numele celui care pentru a și nivela o bucata de teren unde urma să construiască el o casă a îngropat câteva cioburi vechi pentru a declara zona site arheologic și a se continua săpăturile pe banii statului până se va obține platforma necesară construcției private. Cerber neobosit a clanului ceaușist, ținea enorm de mult ca directorii de alte instituții de cultură, cinematograf, bibliotecă, să cunoască ca și ocenașele toate cuvântările celebrului și mult iubitului președinte cu lux de amănunte . Așa povestea Ivan directorul Cinematografului Muncitoresc că a fost de trei ori refuzat să depună jurământul de membru al partidului comunist român deoarece nu a știut să răspundă unde și când a spus tovarășul sau tovarășa o anumită frază sau propoziție pe care el secretarul PCR pe cultură o predase la învățământul de partid. desigur vidul de personalități de după Revoluție a permis ascensiunea unor tovarăși care repede înainte au devenit doctori, cetățeni de onoare și mai ales elita intelectuală care cu 3000 de dolari și-au cumpărat gradul 33 în masonerie. A ținut sub obolul său clădiri a căror destinație era chiar nobilă și nu muzeu de împăiate sau magazii de haine vechi țărănești. Chiar dacă s-a creat cel de al doilea muzeu țărănesc în aer liber ca mărime din țară pe dealul Doboieși, clădirea bisericii romano-catolice și sălile cazinoului militar au rămas tot la cheremul foștilor comuniști care nu știau cum să mascheze și să deturneze valorile înspre banal și inutil. Așa au ajuns castelele medievale sedii de colhoz sau mai târziu CAP, și/ sau bisericile, depozite de grâne sau magazii de utilaje agricole. Activiștii acelor vremi s-au metamorfozat în dizidenți chiar dacă s-au dezis de numele și menirea de fii de popă catolic unit cu Roma, deci PAPISTAȘ. Culmea că rudele acestor activiști vajnici ateiști științifici și-au promovat netoatele pe liste de partide istorice și care au fost votate în ziua de azi la cele mai înalte funcții politice municipale.