Masa era întinsă sub bolta de struguri, dând o umbră grasă, iar laițele întocmite special de tata erau acoperite cu cergi ca să steie comozi musafirii. Veneau pe rând cu flori și cadouri diverse. Se vorbeau între ei ca să nu aducă același lucru. Mama era îmbrăcată de sărbătoare și se purta ca o adevărata matroană, având pentru fiecare un cuvânt de laudă sau de mulțumire. Am cunoscut patru din cei șase frați ai mamei și doar două surori ceilalți patru plecaseră în lumea drepților cu mult înainte de a se căsători mama cu tata în 1951. Fântâna cu roată și lanț era și frigiderul fără curent de unde scoteam apa rece ca gheața de la peste 18 metri adâncime și țineam carnea proaspătă chiar și mai multe zile. În fântână aveam peștișori vii aduși de unchiul pescar și creșteau în fântână ani de zile, până când erau capturați de găleata ce îi aducea la lumină fără voia celui trimis după apă.
După ce le mulțumea musafirilor primeau fiecare câte un păhărel micuț cu băutura preferată și ciocneau urându-și fiecare sănătate și bucurii. Mama le spunea fiecăruia câte o amintire plăcută de la diverse evenimente la care ea era fie nașă de nuntă, de botez. După ce se încingea atmosfera ama le cânta cu vocea ei duioasă și fermă romanțe vechi învățate de la surorile bunicei. Tata o asculta cu drag iar unchii completau cu vocile lor părțile de refren.
Ști tu mândră ști tu ști, când eram noi doi copii, și stăteam pe pajiște și vorbeam de dragoste. Sau s-a rupt un lanț plin de iubire, ca firul cel mai subțirel, iubirea noastră n-o să fie , zadarnic vrei și tu altfel. Peste deal frunză rotundă, este o fântânioară afundă, hai mândră/ bade apă să bem, c-o pticat pe noi blestem, și de frunză și iarbă, să nu sim noi laolaltă. Apoi tata ne cânta cu vocea aleasă și bine educată de tenor Tătă lumea-mi zice lotru, c-am furat un lemn din codru, da eu lemne n-am furat , numa-o scândură de brad , să-i fac la mândruța pat, să văd bine-i însurat, Dacă-i bine să mă-însor, de nu să rămân fecior, Apoi mai avea în repertoriu, peste deal răsare luna, de la mândra vin acuma, dac-ar ști nevasta mea , ușa nu mi-ar descuia. Dar nevasta-i cam prostuță, mă dezbracă , mă desculță, îmi dezbracă hainele și-mi blastămă mândrele. Tu nevastă tu muiere, ce ai cu mândrele mele? cu mândrele stau o noapte, cu tine până la moarte. Cu mândrele beu o zi, cu tine cât oi trăi. Bărbaților le plăcea textul și linia melodică și o fredonau încet și cât mai aproape de tonalitatea tatei. Apoi apăreau taraful de țigani de mătase, unguresc a lui Ioșca Filtner cu și spre dimineață venea Gheorghe Cioată din Vad cu vioara, zongoră și dobă și zicea de jucat și de sărit. Cântau cocoșii, iar noi pruncii adormeam prin șatră pe locuri din timp amenajate în caz de ploaie. Toți erau veseli și plini de șotii fără să avem nevoie de radio, difuzor, sau televizor. Iată că mama și toți cei care umpleau curtea au trecut în lumea umbrelor iar lacrimi groase coboară peste obrazul alb și mă îndreaptă cu gândul spre cimitirul sighetean unde sunt puși rând pe rând mai toți din cei dragi așteaptă noile vechi generații. Lumea s-a schimbat din rău în mai rău. Nici măcar noi frații nu ne putem aduna să zicem o rugăciune spre odihna celor dragi fiind bântuiți de grijile zilei de azi și mâine. Dragi părinți și neamuri alese. Fie-vă binecuvântată memoria dragii mei și odihna liniștită până la Învierea promisă care doresc să fie din nou de ziua mamei mele Margareta. Ar avea azi 89 de ani.