AVEAM DOAR 13 ANI. DEOARECE MI-AU DAT AMENDĂ NU AM MAI PRIMIT CADOU DE CRĂCIUN!

Ei prostuții, nu știu ca eu nu am chiar nimic, nici, casa , nici masa, sunt înfiată si apoi abandonata si ca de la majorat nu am beneficiat de un capăt de ață de la nimeni din acest stat.

AVEAM DOAR 13 ANI. DEOARECE MI AU DAT AMENDA NU AM MAI PRIMIT CADOU DE CRACIUN!
Veneam seara de la antrenament și ocoleam cu greu nămeții de zăpadă. Eram mică și aveam frica de polițiști și în general de haina militară. Mă uit în dreapta , mă uit în stânga, dar nu vad nici la mare distanță faruri de mașini. Îmi fac iute curaj și trec strada acoperit de zăpada proaspătă. Când ajung pe cealaltă parte se năpustesc pe mine 2(doi) polițiști locali, unul mai bătrân si unul mai tânăr mai cumsecade. Tăbărau pe mine si îmi cereau actul de identitate. Eu le-am spus sincer că nu am. Atunci cel mai bătrân, mă întreabă cum mă cheamă, unde stau, la ce școală umblu, în ce clasă, cum o cheamă pe mama. Fiind sincera le spun că sunt înfiată, că o duc greu și că sunt foarte obosită și că zilnic merg pe jos de la Piața Izvoarele la Liceul Sportiv. Le cer scuze și le spun ca nu o sa mai greșesc niciodată. Cu un cinism fantastic, dar educativ , credeau ei,ymă trec înapoi strada și apoi mă conduc 2-300 m pana la tabla cu trecerea de pietoni și mă trec strada de câteva ori, ca să știu altă dată pe unde să trec strada. Apoi mă amenință că îmi fac amenda, dar daca știu codul numeric personal atunci au sa-mi dea numai un avertisment. Bucuroasă ca voi fi iertată i-am turuit de două sau de trei ori codul meu numeric personal. I-a trebuit ceva timp polițistului local mai bătrân să scrie într-un carnețel cifrele de pe CNP-ul meu. Chiar înainte de sărbători a sosit plicul cu amenda . Mama și-a ieșit din minți și m-a bătut pentru că 100 de lei erau bani mulți pentru familia noastră cu 13 persoane de hrănit. Așa că după chelfăneala de rigoare, am rămas cu buza ruptă, cu un ochi vânăt și șezutul aspru lovit cu nuiaua. Cireașa de pe tort era faptul, că eu nu mai aveam ce căuta printre cadourile de Crăciun deoarece banii pentru cadoul meu se transformau in plata amenzii. Frații mei care nu mă suportau deoarece eram înfiată, mi-au făcut un pachețel de zeci de ori ambalat în care mi-au pus chitanța de amenda în timp ce ei aveau, jocuri, dulciuri, flanele, jucării în pachetele de sub brad.

Anii au trecut! Cu toate acestea de câte ori solicitam vreo adeverință, mi se cerea să mai plătesc bani pentru acea amenda a copilăriei. Iată că azi după 15 ani, găsesc în cutia poștală, o notificare de direcția de Venituri a primăriei,( credeam că mi se va aloca si mie locuința socială promisă8) . Dar nu, acolo scrie că tot mai datorez 109 lei si ca de data aceasta fiind în pandemie și deoarece statul are nevoie de bani trebuie să plătesc din nou amenda copilăriei ca de nu, voi fi executata silit. Ei prostuții, nu știu că eu nu am chiar nimic, nici, casă, nici masă, sunt înfiată și apoi abandonată și ca de la majorat nu am beneficiat de un capăt de ață de la nimeni din acest stat. Nu ajutor, nu hrana, nu sprijin, nu locuință, nu școală sau facultate gratuitș cum primesc țiganii. Da, dar m-au găsit că am adresa de Baia Mare și că la 12 /13 ani am trecut strada pe unde nu se vedea nici zebra nici tabla indicatoare. Erau ei neoamenii de ordine care sigur nu știau că batjocorirea unei fetițe minore în numele disciplinei este tot un abuz. Culmea, adresa cu notificarea, este semnată de fata polițistului care m-a amendat acum 15 ani. Coincidentă, blestem, sau altceva ?